Limfomul este un tip de cancer care afectează sistemul limfatic, o parte esențială a sistemului imunitar al organismului. Sistemul limfatic include ganglionii limfatici, splina, măduva osoasă și amigdalele, iar rolul său este de a ajuta la protejarea organismului împotriva infecțiilor. Limfomul apare atunci când celulele limfatice (în special limfocitele) se modifică și încep să se dividă și să crească necontrolat, formând tumori în ganglionii limfatici sau în alte părți ale sistemului limfatic.
Există două tipuri principale de limfom: limfomul Hodgkin și limfomul non-Hodgkin. Acestea diferă prin caracteristicile celulelor afectate și prin comportamentul bolii. Limfomul non-Hodgkin este mult mai frecvent decât limfomul Hodgkin și poate afecta persoane de toate vârstele.
Cauzele limfomului
Cauza exactă a limfomului nu este complet înțeleasă, dar anumite factori pot crește riscul de dezvoltare a acestei boli. Printre aceștia se numără:
- Factori genetici: Anumiți factori ereditari pot crește riscul de limfom, dar acest lucru nu înseamnă că toți cei cu antecedente familiale vor dezvolta boala.
- Infecții virale și bacteriene: Virusurile și bacteriile pot contribui la dezvoltarea limfomului. De exemplu, infecția cu virusul Epstein-Barr (care provoacă mononucleoza) este asociată cu un risc crescut de limfom Hodgkin. De asemenea, infecțiile cronice cu Helicobacter pylori pot crește riscul de limfomul non-Hodgkin.
- Sistem imunitar slăbit: Persoanele cu un sistem imunitar compromis, cum ar fi cele care au HIV/SIDA sau care au urmat un tratament de imunosupresie (pentru prevenirea respingerii unui transplant), sunt mai expuse riscului de a dezvolta limfom.
- Vârsta și sexul: Limfomul este mai frecvent în rândul persoanelor mai în vârstă, dar poate apărea la orice vârstă. De asemenea, anumite tipuri de limfom sunt mai comune la bărbați decât la femei.
Simptomele limfomului
Simptomele limfomului variază în funcție de tipul și stadiul bolii, dar cele mai frecvente semne includ:
- Umflarea ganglionilor limfatici: Ganglionii limfatici umflați, mai ales la gât, axile sau inghinale, sunt de obicei primul semn al limfomului. Aceste umflături nu sunt dureroase și pot varia în dimensiune.
- Febră: Mulți pacienți cu limfom dezvoltă febră inexplicabilă, care poate fi intermitentă și însoțită de transpirații nocturne.
- Transpirații nocturne: Transpirațiile abundente, mai ales în timpul nopții, sunt un simptom frecvent al limfomului.
- Oboseală extremă: Sentimentul constant de oboseală sau slăbiciune, chiar și după un somn odihnitor, poate fi un semn de limfom.
- Scădere în greutate inexplicabilă: O pierdere semnificativă în greutate care nu poate fi explicată prin dietă sau exercițiu fizic este un alt simptom care poate indica limfom.
- Dureri sau disconfort în zona afectată: Dacă limfomul afectează alte părți ale corpului, cum ar fi splina sau ficatul, pot apărea dureri sau disconfort în acea zonă.
Tipuri de limfom
Limfomul este clasificat în două categorii principale:
Limfomul Hodgkin: Acest tip de limfom este mai rar și se caracterizează prin prezența celulelor Reed-Sternberg, care sunt celule mari și anormale. Limfomul Hodgkin apare de obicei la tinerii între 15 și 35 de ani și la persoanele peste 55 de ani.
Limfomul non-Hodgkin: Aceasta este o categorie largă de limfoame care nu includ celulele Reed-Sternberg. Limfomul non-Hodgkin este mai frecvent și poate afecta atât copii, cât și adulți. Există numeroase subtipuri de limfom non-Hodgkin, fiecare cu propriile caracteristici și modalități de tratament.
Cum se diagnostichează limfomul?
Diagnosticul de limfom se bazează pe o serie de teste, inclusiv:
- Examinare fizică: Medicul oncolog va palpa ganglionii limfatici pentru a verifica semnele de umflare. De asemenea, va întreba despre istoricul medical și simptomele pacienților.
- Biopsia ganglionului limfatic: Pentru confirmarea diagnosticului, este necesară o biopsie a unui ganglion limfatic afectat. Proba de țesut este examinate la microscop pentru a identifica celulele canceroase.
- Teste imagistice: RMN-ul, tomografia computerizată (CT) și PET-CT sunt folosite pentru a evalua extinderea limfomului în organism și pentru a determina stadiul bolii.
- Analize de sânge: Testele de sânge pot ajuta la identificarea semnelor de infecție sau anemie și pot oferi informații suplimentare despre starea generală de sănătate a pacientului.
Tratamentul limfomului
Tratamentul limfomului depinde de tipul și stadiul bolii, precum și de starea generală de sănătate a pacientului. Opțiunile de tratament includ:
- Chimioterapia: Acesta este tratamentul de bază pentru limfom și presupune administrarea de medicamente care distrug celulele canceroase sau previn creșterea acestora.
- Radioterapia: Folosește radiații pentru a distruge celulele canceroase. Este adesea folosită în cazurile de limfom Hodgkin sau în limfomul non-Hodgkin care nu s-a răspândit prea mult.
- Terapia cu anticorpi monoclonali: Aceasta presupune utilizarea de anticorpi special concepuți pentru a viza și a distruge celulele canceroase.
- Transplantul de celule stem: În cazurile avansate de limfom non-Hodgkin sau Hodgkin, un transplant de celule stem poate ajuta la restabilirea măduvei osoase și la creșterea imunității pacientului.
Concluzie
Limfomul este o afecțiune gravă, dar tratabilă, mai ales atunci când este depistată la timp. Deși simptomele pot varia, testele de diagnostic și tratamentele disponibile au îmbunătățit semnificativ prognoza pacienților. Detectarea precoce a limfomului este esențială pentru a asigura tratamente eficiente și pentru a crește șansele de recuperare completă. Este important să fim atenți la simptomele potențiale și să consultăm un medic dacă observăm semne neobișnuite în sănătatea noastră.
